PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Ca să fiu sincer, mă lasă (nemuritor şi) rece unde erau exact, pe Planeta Pămănt, Videanu sau Mazăre in noaptea in care troienele căt casa paralizau cele mai importante oraşe din ţară. Dacă faimoasele Comandamente de iarnă din Bucureşti şi Constanţa ar fi funcţionat decent, iar guşaţii din fotoliile de piele, care se-mbogăţesc de crapă din lefuri de bugetari, ar fi fost nişte oameni responsabili şi conştienţi, edilii de municipii puteau, din partea mea, să se şi acopere cu negrese pe plajele insorite ale oceanelor.
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Ultima criză a zăpezii nici măcar n-a mai luat prin surprindere autorităţile centrale şi, după caz, locale. Erau toţi pregătiţi incă de astă-toamnă, chiar de pe la-nceputul ei, cănd lumea se-ntorcea din Antalya, iar ei forjau utilajele prin Piaţa Victoriei şi-n faţa prefecturilor. In plus, meteorologii de serviciu anunţaseră din vreme că, fatalitate, iarna asta o să ningă iar. N-au nimerit ei inălţimea stratului de omăt, insă Ziua Z (de la zăpadă, logic) au ghicit-o cu o clarviziune surprinzătoare pentru o ţară branduită sub sloganul de mare succes şi adăncă inţelepciune "iarna nu-i ca vara".
Nenorocirea nu e că, - hai să folosesc o expresie tocită!, - "autorităţile au ratat din nou testul zăpezii". Asta-i o chestie trecătoare şi suficient de ciclică: afară ninge, neaua se aşază, vremea-i de vină, drumurile se blochează, nu te poţi pune cu Dumnezeu, media se isterizează, căile de acces se deblochează cu lopeţile populaţiei, aşteptăm cu incredere şi optimism următoarea secetă/inundaţie. Imensa problemă a unei ţări ai cărei funcţionari de rang inalt se află intr-un perpetuu Comandament e, dincolo de nesimţirea crasă şi incurabilă a imbuibaţilor care spoliază vărtos toate bugetele, că instituţiile nu funcţionează. Nu există automatisme, nu există coordonar
