Realist privind lucrurile, nu există prea multe opţiuni pentru autorităţile romăne - fie guvernamentale, fie monetare - in ce priveşte deficitul extern, admiţănd desigur că acestea, conştientizănd gravitatea situaţiei, ar incerca să facă ceva. Apartenenţa ţării la OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), la FMI şi Uniunea Europeană leagă autorităţile romăne de măini şi de picioare exact in domeniul - comerţul exterior...
Realist privind lucrurile, nu există prea multe opţiuni pentru autorităţile romăne - fie guvernamentale, fie monetare - in ce priveşte deficitul extern, admiţănd desigur că acestea, conştientizănd gravitatea situaţiei, ar incerca să facă ceva. Apartenenţa ţării la OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), la FMI şi Uniunea Europeană leagă autorităţile romăne de măini şi de picioare exact in domeniul - comerţul exterior - in care se produce de fapt deficitul extern al Romăniei: este interzisă stimularea directă (prin facilităţi fiscale sau monetare) a exporturilor ori descurajarea directă (prin taxe sau bariere netarifare) a importurilor, aceste practici fiind considerate distorsionări ale pieţei. Singura soluţie rămăne descurajarea indirectă a importurilor prin comprimarea cererii interne. Nemijlocit, aceasta nu se poate obţine decăt prin creşterea impozitelor principale (in cazul romănesc, TVA şi cota unică). Altfel, dacă politiceşte nu se apelează la aşa ceva (şi este de presupus că lucrul nu se va intămpla intr-un an electoral), scăderea cererii interne (pentru descurajarea importurilor) se poate obţine doar mijlocit, prin intermediul fie al creşterii inflaţiei, fie al devalorizării leului, fie, cuplat, al amăndurora.
Trebuie să fie foarte clar că, dacă autorităţile guvernamentale ori monetare evită sau se codesc, din motive politice sau de prestigiu, să promoveze comprimarea cererii interne, corecţiile inevitabi