Anul 2007 reprezinta un punct de minim in ceea ce priveste nivelul valoric al productiei muzicale romanesti post 2000, din zona rock, folk, blues, pop si heavy. Acest fapt se datoreaza in mare parte noilor conditii mondiale de piata muzicala. Daca pina in deceniul zece al mileniului trecut formatiile si interpretii isi puteau vinde muzica si imaginea la pachet cu suportul material pe care erau stocate (disc, banda, CD, DVD, revista, poster), odata cu marea explozie a Internetului si a „pirateriei“, albumul si clipul s-au metamorfozat in reclama pentru activitatea live. Altfel spus, muzicianul zilelor noastre (sau producatorul) trebuie sa cheltuiasca bani pentru a-si face marfa cunoscuta si a obtine contracte de prestatie. Cum in Romania nu exista o concurenta comparabila cu cea din Centrul si Vestul Europei sau de peste Ocean si nici mijloace similare (inclusiv stocul de investitie corespunzator), criza generala pe care am amintit-o se resimte la noi mai acut.
inainte de orice alt comentariu, semnalam faptul ca pe parcursul celor douasprezece luni luate in calcul avem doar cincizeci de noi albume, adica 10% din numarul aparitiilor discografice inregistrate in Ungaria, respectiv 1% daca ne comparam cu Franta! Desigur, calitatea este cea care conteaza, insa din nefericire nici in anul abia incheiat nu s-a produs mult asteptatul accident fericit.
Ne vom referi in continuare la topul 2007 propus de revista Muzici si Faze.
Locul intii a fost ocupat de albumul Egon, al formatiei Vita de vie, recomandat drept „cea mai reusita productie a anului 2007“. Este vorba despre un material divers, care acopera spatiul dintre nu-metal si rockul alternativ. Nivelul muzicienilor si calitatea interpretarii transcend sabloanele prezente totusi in muzica trupei. Una dintre calitatile de baza ale Vitei de vie este ca nu suporta playback-ul si pe cei care il practic
