Atit dureaza proiectia efectiva a peliculei "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", timp in care Cristian Mungiu isi sileste spectatorii sa-si intoarca privirea cu minie spre trecut.
In firea omului este sa uite raul; de pe timpul "comunistilor" se evoca doar intimplarile nostime traite laolalta cu prietenii, prima iubire, o calatorie cu surprize, vizionarea unui spectacol ori a unui film bun, si nu agresiunile infometatilor asezati la coada, seringile nesterilizate sau absurda comercializare "la pachet" a crevetilor intr-o vreme in care uleiul era rationalizat. Romanii s-au obisnuit sa priveasca inapoi cu umor. Ei prefera sa-si vada trecutul aidoma unui bilci in care uriteniile si monstruozitatile sint amestecate de-a valma cu panourile-kitsch ale lanturilor invirtite si cu mirosul mititeilor. Pina si micile lor acte de disidenta si le povestesc cu inflorituri glumete, iar dictatorul Ceausescu, asemenea vinului, cu cit se-nvecheste, cu-atit mai mult se transforma in Ceasca-baiat bun. In acest sens, romanii nu doresc sa revada trecutul brut, amar, exact asa cum a fost el si cum a incercat Stere Gulea sa-l surprinda in peliculele "Stare de fapt" si "Vulpe-vinator". Nici cu alegoriile care-i supun neuronii la tractiune (stil "Hotelul de lux" al lui Pita) nu este obisnuit; el inghite drama trecutului doar inmuiata in comedie. Asa a ajuns publicul romanesc sa aprecieze neconditionat "Balanta" lui Pintilie, debutul lui Nae Caranfil, "E periculoso sporgersi", si sa ramina circumspect in fata povestii dure prezentate de tinarul Cristian Mungiu, care, insotind pelicula in lansarile internationale, sesiza cu amaraciune ca "filmul in sine este considerat acolo un eveniment mai important decit la noi".
Resourile din camerele de camin, pachetul de Kent ca unitate de masura a spagii, bisnitarii, avortul ilegal, pozitia sociala privilegiata a doctorilor, aroganta mi
