Niciodată nu se vorbeşte îndestul despre întîlnirile edificatoare, de obicei rare, însă cu atît mai preţioase, dintre omul activ, producător firesc de bunuri imediate, şi cel contemplativ, proiectant şi creator de bunuri simbolice, sau chiar despre întîlnirea celui dintîi cu bunurile simbolice înseşi. O asemenea întîlnire, unică pînă acum prin anvergura, prin durata şi prin soliditatea ei, este cea de la Baia Mare, de acum zece ani, care îi are ca protagonişti pe omul de afaceri Victor Florean şi pe artistul plastic Mircea Bochiş.
Victor Florean şi Mircea Bochiş pot intra în schema, aproape mitologică, a unei asocieri pregătite parcă pentru a modifica realitatea, indiferent de anverguara acesteia. Subinginer de mine, la origine, primul a intrat în afaceri în anul 1992, transformînd două grajduri ale unui fost C.A.P. în spaţii de tăiere şi de prelucrare a marmurei. Extinzîndu-se apoi şi la exploatarea şi la desfacerea acesteia, el a descoperit un lucru aparent foarte simplu: anume acela că materialul cu care lucrează nu este doar un bun economic, un produs industrial şi o simplă marfă, ci şi una dintre cele mai importante şi mai autoritare şanse pe care natura a oferit-o spiritului uman. Că marmura, dincolo de calităţile sale strict decorative şi higienice, este un adevărat depozit al umanităţii, în care s-au strîns, de-a lungul a peste două milenii, gîndurile, frămîntările şi aspiraţiile sutelor de generaţii care s-au succedat în acest interval. Şi chiar în momentul unei asemenea meditaţii mai mult sau mai puţin explicite, l-a întîlnit pe Mircea Bochiş, personaj efervescent, în alcătuirea căruia pictorul, sculptorul, bijutierul, artistul vizual, în sensul cel mai larg, intră cu un firesc desăvîrşit, şi în care se mişcă agil, fără prejudecăţi şi fără inhibiţii, atît sculptorul cu viziuni monumentale, cît şi managerul oricînd pregătit să pună în acţiun
