Pana acum un deceniu, analistii vietii politice internationale se refereau sistematic la Asia de Sud-Est. O zona cu democratii "originale", de stil autoritar. Dar si o rezervatie de "tigri" aflati in agresiva expansiune catre pietele mondiale.
Acea regiune parea sa gazduiasca barometrul finantelor globale si ii infricosa pe europeni la fiecare nou tsunami bancar, legat fie de subita devalorizare a valutelor locale, fie de supraincalzirea economiilor.
In 2007, datele s-au schimbat. Fireste ca secolul XXI va fi "asiatic", oricat de neplacuta ar fi stirea pentru restul lumii (care traieste de cinci secole in ritmul dictat de "Occident"). Numai ca atentia cancelariilor euro-americane se muta trepat dinspre statele ASEAN (Association of South-East Asian Nations) catre China si India, noile puteri emergente. ASEAN (din care fac parte, de la est spre vest, Myanmar, Laos, Vietnam, Thailanda, Cambodgia, Singapore, Malaiezia, Brunei, Filipine si Indonezia) si-a relativizat importanta atat ca formula de integrare regionala, cat si ca pondere geopolitica.
Suprapopulate si fragilizate institutional, aceste state se confrunta, mai nou, cu diverse gherile separatiste, cu deficitul de securitate maritima (intrucat pirateria nu prea serveste comertul), dar mai ales cu terorismul islamic, deosebit de virulent. In plus, unitatea nationala a respectivelor entitati pare amenintata de fluxuri migratorii care au deja semnificatia unor schimbari etnico-demografice greu controlabile. S-a accentuat, de asemenea, dependenta membrilor ASEAN de performantele economiei chineze, care influenteaza la randul ei politicile de import din spatiul euro-american. In fapt, regiunea Asiei de Sud-Est a devenit terenul luptei pentru suprematie strategica dintre Beijing si Washington.
China, marea vedeta a Asiei de Nord-Est, e un gigant cu serioase probleme de sanatate. Nu se sti