Amplasat chiar de ziua nationala a Romaniei intr-un loc de unde sa-l vada tot "boborul", ceea ce s-a chemat "bradul mileniului" a reusit, ca orice lucru important ce se afla sa ne imparta din nou in doua tabere. Una care l-a considerat frumos, aratos, inspirat, asteptat, si l-a denumit cu un apelativ care incepe sa fie marca a acestei natii - "dragut", si o alta care l-a considerat o fieratanie odioasa, "tichia de margaritar" a chelului de roman. Dar aceasta nu chiar pe 1 decembrie! Atunci am asistat doar la un derapaj mediatic din care, daca am fi fost atenti, am fi tras niste concluzii ingrijoratoare.
O problema care tine de etica de presa ilustreaza profund spiritul poporului roman chiar de ziua lui, chiar la el acasa. Anuntata cu mult tam-tam, aprinderea beculetelor bradului faimos din Piata Unirii - despre care ne-am lamurit relativ tarziu ca este artificial, nu natural, intrucat primele informatii emise despre el bateau moneda numai pe faptul ca va fi "cel mai mare brad din Europa" - avea sa isterizeze o tara intreaga chiar de ziua ei, astfel incat sarbatoarea natiei a trecut lejer pe locul doi, iar in partea a doua a zilei "televizoristice" parca nici nu mai exista. Ne referim cu deosebire la transmisiile in direct, pentru ca ele au relevat in seara cu pricina un fapt cinic, pe care l-am mai vazut de atatea ori la transmisiile de la fata locului, dar care n-a fost niciodata atat de evident. Definitia de manual a relatarii este aceea de "gen informativ care expune cronologic un eveniment, cu accent pe CUM s-a intamplat el". Ei bine, daca am cauta un contraexemplu, acela ar fi constituit din transmisiile de la brad din seara de 1 decembrie 2007. Au fost orice numai relatari nu! Regret, ca de obicei la evenimente de genul acesta, derapajele breslei din care fac parte, dar ele nu pot ramane nenumite din spirit de solidaritate, macar de dragul stiin
