Tablourile tanarului pictor Costin Craioveanu mustesc. Dau senzatia ca sunt ude leoarca. Imbibate pana la refuz cu zeama de sclipici. Ca niste bureti fosforescenti. De aceea, panzele lui n-ar trebui expuse pe pereti, ci asezate cumva pe orizontala. Ca sa nu se scurga si sa dea peste rascoala. Si-apoi, Doamne fereste, sa se usuce. Craioveanu este sinonim cu arta care se vinde, mai mult decat cu aceea care produce tulburari catharctice. Tablourile lui emotioneaza mai putin decat atrag atentia. Imbodobesc spatiul, iar nu-l sacralizeaza. De altfel, era si greu, avand in vedere expunerea lor la parterul hotelului Hilton, in holul unde se organizeaza receptii de stamba. Acolo, tablourile se invecineaza fastuos cu platouri de bucate fine, amintind de sincretismul greoi dintre artele vizuale si cele olfactive. Revenind insa pe rasurile picturii, ce este oare, in esenta, o suita de portrete ale celebritatilor hollywoodiene, precum Brad Pitt, Ray Charles, Angelina Jolie sau Jack Nicholson, decat un indemn pentru fiecare dintre bulimicii prezenti de a se uita, atunci cand glojgaie, prin fototeca de aur a constiintei lor mondene si de a exclama: "Aaa, uite-l pe Ray Charles!... Da' stii ca seamana, tu!"?
Pictorul Craioveanu este astazi un artist la moda in Romania. Sustine ca a vandut mai bine de 2.000 de lucrari si ca faimosul cuplu "Bradjolina" a adoptat deja una sau doua lucrari orfane, pe care le-a luat in ingrijire, contra unei sume cu sase cifre. Asa o fi! Pe noi ne intereseaza insa tusa extrem de puternica, desfraul de pasta, policolorul strident, parca de vinilin, al portretelor, precum si usoara adiere inspre pop-art a picturii sale.
Cat priveste preocuparea cam prea pretioasa (ca sa nu spunem maladiva) pentru cateva staruri ale Hollywood-ului, facem hatarul exegetilor cu pinacoteca asezata pe ramura fiecarui neuron in parte si ne aducem aminte de Andy Wa
