La finalul anului trecut făceam o urare ce părea uşor calică. Spre deosebire de cei care vorbeau despre tot binele din lume, eu ziceam că ar fi suficient să se aleagă praful de toate necazurile noastre. Dar n-a fost să fie.
La finalul anului trecut făceam o urare ce părea uşor calică. Spre deosebire de cei care vorbeau despre tot binele din lume, eu ziceam că ar fi suficient să se aleagă praful de toate necazurile noastre. Dar n-a fost să fie. Iată, trăim într-un ianuarie parcă mai zăpăcit ca niciodată. Troienit de necazuri nu mai ştie românul încotro s-o mai apuce. Nici muniţia înjurăturii scrâşnite nu-i mai răcoreşte sufletul, fiindcă la primire se află nesimţiţi fără reacţie.
Microbistul face şi el parte din decor. În pauza competiţională îi lipseşte însă stadionul, loc al refulării necenzurate. Fără meciuri şi fără adversari în terenul de joc nu au decât varianta de a asista la scandaluri în familie şi la concurenţa neghioabă a transferurilor.
Suporterii rapidişti par a fi uitat de conflictul cu Mircea Rednic. Ceea ce nu înseamnă însă că putem vorbi despre pacea din Giuleşti. Dacă plecarea lui Ionuţ Mazilu nu va fi urmată de aducerea unor jucători cu aceeaşi notorietate, George Copos riscă să se scalde în Dâmboviţa. Fitilul stă să se aprindă şi în afara vestiarului. Revenirea lui Grigore Sichitiu poate însemna plecarea lui Nae Manea, un alt favorit al suporterilor. Şi în acest caz decontul va cădea tot în responsabilitatea lui George Copos, patron lăsat în ofsaid şi de ministrul Orban. Cel care a declarat că este de acord cu semnarea contractului de preluare a stadionului doar cu condiţia unor investiţii substanţiale. Iar, când este vorba de investiţii, Copos pare mult mai crispat decât atunci când marchează veniturile.
La Dinamo, transferurile de jucători nu vizează numele mari. Aici transferul de putere creează mari proble
