De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii!
Veacul nostru ni-l umplura saltimbacii si Irozii!
In izvoarele batrine pe eroi mai pot sa-i caut...
Au cu lira visatoare ori cu sunete de flaut
Poti sa-ntimpini patriotii ce-au venit de-atunci incolo?
Inaintea acestora, tu ascunde-te, Apollo!
O eroi! care -n trecutul de mariri va adumbrisati,
Ati ajuns acum de moda de va scot din letopiseti
Si, cu voi drapindu-si nula va citeaza toti nerozii,
Mestecind veacul de aur in noroiul greu al prozii.
Ramineti in umbra sfinta, Basarabi si voi Musatini,
Descalecatori de tara, datatori de legi si datini,
Ce, cu plugul si cu spada, ati intins mosia voastra
De la munte pin-la mare si la Dunarea albastra!
Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?
N-o sa aflu intr-ai nostri vre un falnic juvaier?
Au la Sybaris nu suntem, linga capistea spoielii
Nu se nasc glorii pe strada si la usa cafenelii?
N-avem oameni ce se lupta cu retoricele suliti
In aplauzele grele a canaliei de uliti,
Panglicari in alte tari care joaca ca pe funii,
Masti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute nu vorbeste liberalul,
De ai crede ca viata-i e curata ca cristalul?
Nici visezi ca inainte-ti sta un stilp de cafenele,
Ce isi ride de-aste vorbe inginindu-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fara suflet, fara cuget,
Cu privirea 'mparosata si la falci umflat si buget,
Negru cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri:
Toti pe buze-avind virtute, iar in ei moneda calpa,
Quintesenta de mizerii de la crestet pina-n talpa.
Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Isi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca...
Dintr-acestia,