Băncile încep să evite creditele garantate cu ipoteci pe locuinţe foarte vechi. Deşi continuă să fie evaluate la valori de piaţă ridicate, ele au valori tehnice tot mai mici, afectate de uzură, pe care evaluatorii par însă să le ignore. Dacă în urmă cu doi-trei ani evaluările imobiliare erau, conform membrilor pieţei, cu cel puţin 10% inferioare valorii pretinse de proprietari, în prezent, evaluatorii folosesc ca principală metodă preţurile de vânzare ale unor loc

Băncile încep să evite creditele garantate cu ipoteci pe locuinţe foarte vechi. Deşi continuă să fie evaluate la valori de piaţă ridicate, ele au valori tehnice tot mai mici, afectate de uzură, pe care evaluatorii par însă să le ignore.

Dacă în urmă cu doi-trei ani evaluările imobiliare erau, conform membrilor pieţei, cu cel puţin 10% inferioare valorii pretinse de proprietari, în prezent, evaluatorii folosesc ca principală metodă preţurile de vânzare ale unor locuinţe asemănătoare. Diferenţa dintre valoarea tehnică reală a unui imobil şi cea de vânzare s-a adâncit astfel tot mai mult în timp, rapoartele evaluatorilor contribuind astfel la menţinerea unor preţuri artificiale pe piaţă.

„Valoarea estimată de evaluator se bazează în principal pe preţurile de tranzacţionare consemnate pe piaţă pentru proprietăţi comparabile. Dacă tranzacţia se derulează în condiţiile definiţiei valorii de piaţă, nu ar trebui să existe o diferenţă prea mare între preţul de tranzacţionare şi valoarea estimată de către evaluator“, spune pentru Capital Adrian Vascu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Cu alte cuvinte, uzura produsă de vechime şi de lipsa întreţinerii a unor proprietăţi este anulată complet de faptul că pe piaţă există încă cerere. „Având în vedere oferta mai redusă faţă de cerere, fenomenul reducerii