Constantin Toiu
Caderea in lume
Editia a IV-a, Prefata, nota biobibliografica si dosar de receptare critica de Marius Mihet, Grupul Editorial ART, Colectia „Fictiune si Artilerie“, Bucuresti, 2007, 344 p.
Aparut pentru prima data in 1987 si aflat acum la a patra editie, fiind unul dintre romanele de virf ale generatiei ’60, Caderea in lume al lui Constantin Toiu este un roman de idei, o carte densa si prin urmare solicitanta, cu multiple paliere de interpretare ce stimuleaza necontenit speculatia, fara insa a taia suflul textelor si fara a saraci placerea lecturii. Caderea in lume pune sub reflector constiinta si memoria unor intelectuali aflati in cautarea adevarului (in primul rind a celui individual, bine ascuns sub haina celui istoric), reusind sa evite superficialul, schematismul si ostentatia demonstrativului ce tin de obicei isonul „ideilor“, prin rafinamentul frazei, crearea de atmosfera, voluptatea povestirii, in care trecutul este transformat intr-o scena vie, si, nu in ultimul rind, prin darul de a inchega personaje aparte, ce dau nastere unor relatii epice verosimile. Din fericire, ideile nu suplinesc oamenii, Constantin Toiu reusind astfel sa eludeze unul dintre cele mai grave neajunsuri la care este expus un astfel de roman.
Babis Vatasescu, arhivar, reparator de ochelari si de ceasuri, meserii ce sugereaza aptitudinile sale de scriitor, de vizionar, dar si relatia speciala pe care o are cu timpul pe care il poate recupera, opri sau porni, este un personaj tipic pentru prozele lui Constantin Toiu, prin statutul sau de scriitor, dar si de ins aflat sub semnul unei infirmitati fizice, fiind un pitic ce poarta cu sine acuitatea perceptiei, superioritatea spiritului si inteligentei compensind natura ingrata. El este purtatorul unor puteri speciale care, in acest caz, nu sint altele decit cele ale autorului, care are la
