Teatrul de Comedie, Bucuresti

Inmormintarea de Péter Nádas

Traducere de Anamaria Pop

Regia: László Bocsárdi

Scenografia: József Bartha

Miscarea scenica: Liviu Matei

Cu: Mihaela Teleoaca, Dragos Huluba

„Un Thomas Mann al vremurilor noastre“, urmas al central-europeanului Robert Musil si al francezului Marcel Proust, autorul „celui mai mare roman scris in epoca noastra“ (Susan Sontag); ani de zile (mai bine de un deceniu), in timp ce lucra la Apocalipsa memoriilor, pauzele in constructia romanesca au corespuns unui ragaz dedicat teatrului. Péter Nádas a scris trei piese de teatru – Curatenia (1977), Intilnirea (1979) (dupa spusele autorului, reluarea in limbaj teatral a ultimului capitol din Apocalipsa…: „Alte personaje, aceeasi idee – am vrut sa vad daca doi oameni pot avea o confruntare si pot rezolva o problema istorica fara sa-si piarda carnalitatea si corpul erotic.“) si Inmormintarea (1980). Aceasta din urma a avut de curind premiera pe tara in Romania, intr-o montare a Teatrului de Comedie din Bucuresti semnata de László Bocsárdi.

„Celor care citesc Inmormintarea in traducere engleza, aceasta drama cu doua personaje fara nume miscindu-se pe o scena goala le poate aduce aminte de Beckett, dincolo de care sta traditia simbolista ilustrata, de pilda, de Orbii lui Maeterlink. Nu aceasta este, cred eu, genealogia lui Nádas.“, spune Susan Sontag intr-un eseu dedicat piesei lui Nádas (Nádas’s Comedy of Interment, aparut in revista Common Knowledge), in care o apropie de textele Pinei Bausch si ale lui Thomas Bernhard. De fapt, chiar si pentru cei care urmaresc in traducere romaneasca Inmormintarea, asa cum a fost ea montata, acum, la Teatrul de Comedie din Bucuresti, referinta prima, la care fuge gindul pe nesimtite, e tot Beckett. S-ar putea sa fie din cauza meloanelor, s-ar putea sa fie jocul actorilor. @