Mai degraba Fiind morti sau Morti fiind (Being Dead) este titlul real al romanului In clipa mortii (aparut la Editura Humanitas, in traducerea lui Radu Paraschivescu) de Jim Crace: o carte care descrie nemaivazut detaliile agoniei concentrate de dinainte de moarte si a primelor insemne ale putrefactiei! Dar un poem mai degraba, in niciun caz proza neorealista, dizgratioasa. Primele pagini sunt incredibile, de poem tare: o descriere cosmica aproape a mecanismelor de oprire a vietii in trupuri, in ralenti. Dar si un poem despre dragoste in moarte, mai exact despre cum dragostea poate fi detectata in pozitia unei maini masculine care atinge o gamba feminina rasucita.
Celice si Joseph sunt ucisi de un hot (marcat de furie existentiala si inrudit, desi foarte vag, cu Meursault din Strainul) doar pentru ca viata inseamna si moarte. Celice si Joseph sunt pe cale sa faca dragoste intre dunele de nisip, cand, brusc, sunt ucisi de un infractor: victimele sunt intelectuali trecuti de cincizeci si cinci de ani - aceasta este doar premisa romanului lui Jim Crace. Infractorul nu intentionase sa-i ucida pe cei doi, el comite insa crima cu violenta, intrucat este provocat de goliciunea cuplului, de faptul ca victimele, desi au trecut indeajuns de tinerete, indraznesc sa faca dragoste (nu degeaba autorul puncteaza astfel lucrurile: "Unde e sex, va fi si moarte. Sunt cele doua coordonate intunecate ale aceleiasi linii drepte. Durerea e moartea erotizata. Iar sexul e numai scuturarea acestei carcase muritoare, inainte sa fie propulsata in eternitatea postcoitala").
Crima, cum spuneam, este pretextul pentru a crea o lume, un cosmos. Urmeaza povestea insectelor si a crabilor, a tuturor micilor pradatori (pescarusii, de pilda) care vor atinge cadavrele, ramase vreme de sase zile expuse pe malul marii. De ce sase zile? Jim Crace nu da nicio explicatie: eu spun, i
