Un domn german zicea mai deunazi, in cadrul unui eveniment la care am participat, ca ar trebui sa stam fara griji: cresc preturile, vor creste si salariile! Intentia este, fara doar si poate, laudabila, iar afirmatia ne-am dori sa fie veridica. Din nefericire, obisnuiti cu realitatile mioritice, toti cei care au auzit afirmatia distinsului domn venit de pe meleaguri straine au inceput sa rada, aproape isteric. Nu numai ca nu putem pune botul la asa ceva, dar daca tinem seama ca afirmatiile de acest gen nu au servit decat ca platforma electorala pentru unul si pentru altul, atunci chiar ne putem lasa pagubasi. Mie mi se pare o utopie toata chestia asta cu cresterea exponentiala a preturilor si a salariilor. Intr-o tara in care toata lumea migreaza inspre Capitala pentru ca acolo castigi mai bine, intr-o Romanie in care intr-unul dintre cele mai bogate judete, inca mai exista oameni in sate uitate de lume si de autoritati care mor de foame, mi se pare chiar ca-ti bati joc de tine daca ai tupeul sa crezi ca vei avea un salariu care sa se pupe cu preturile din magazine si cu tarifele la utilitati. Anul trecut, cam in aceasta perioada, am ajuns undeva pe la marginea Harsovei. Acolo, intr-o coliba cu alura de grajd isi ducea traiul o batrana trecuta bine de 80 de ani. Fara apa, fara cele trebuincioase, fara o urma de speranta ca macar ultimele clipe de viata ii vor fi inseninate. Nici o sansa, nene! Frigul de afara se regasea si inauntru, iar focul plapand care-i ardea in soba nu facea in nici un chip fata. Imbracata cu suba groasa, cu fes in cap si sprijinindu-se intr-un toiag, batrana mi-a adus aminte de basmele copilariei. Din pacate intreaga ei poveste nu era un basm, ci mai degraba un vis urat sau o realitate sfasietoare. Cazul nu este unic, ba dimpotriva. Pe unde mergi dai de asemenea oameni napastuiti de soarta. Si poate ca atunci cand vine vorba de copii si