Cand i-am vazut primele desene - niste halucinante fabule caricaturale, de o frapanta originalitate ca viziune caracterologica, sarcastice, dar palpitand de un duh moralizator de o cuceritoare inocenta -, Sonia Tibacov avea doar vreo 12 ani. Mi le-a dezvaluit o venerabila pictorita din Cluj, originara din Alba-Iulia, unde o descoperise la o olimpiada scolara nationala, la care se afla ca membra a juriului. Intamplarea a facut ca, intr-o alta imprejurare, despre aceeasi "micuta Bosch" - versiunea autohtona a supermediatizatei surate a ei de peste Ocean - sa-mi fi relatat si pictorul bucurestean Costin Neamtu, care ii vazuse cateva lucrari la o selectie nationala de arta plastica patronata de UNICEF, in vederea unor proiecte expozitionale internationale.
Intre timp, copila a mai crescut. Cand drumurile mele prin tara m-au adus in toamna anului trecut prin Alba-Iulia, aveam sa o si cunosc. In casa parintilor ei, ambii practicanti ai artelor frumoase - tatal, ceramist prestigios si respectat in breasla lui, iar mama, pictorita si profesoara la Scoala de arte din oras.
Sonia, fica lor, nu are de la parintii sai doar "gena" vibratiei artistice, dar si ambitia si climatul unei culturi vizuale vivante si motivante. Dincolo de acestea, fiica familiei Tibacov a crescut si si-a gestionat singura optiunile si performantele creative. Care nu se limiteaza nicicum doar la universul imagistic, grafic si pictural, ci si la cel literar, dramaturgic, eseistic si chiar publicistic!
Sonia Tibacov editeaza inca si astazi, tot de una singura, o revista destinata colegilor ei de generatie si nu numai. Cu ceva vreme in urma, in 2002, si-a editat si tiparit, obtinandu-si sponsorizarile si toata sustinerea logistica, o admirabila "carte ilustrata de invatare a limbii engleze", pentru cei mai mici incepatori, foarte bine primita in mediile prescolare.
Prin mijl
