Ca Adriean Videanu s-a cam saturat de actuala sa pozitie de primar general al Capitalei nu mai constituie un secret pentru nimeni. Ce-i drept, si functia in cauza a devenit, de ceva timp, infinit mai dezagreabila decat in vremea lui Basescu. Presiunea asupra infrastructurii inadecvate a ajuns maxima, fiind rezultatul direct al cresterii exponentiale, complet necontrolate, a orasului. Pana recent, norocul i-a tot suras lui Videanu – avand in vedere ca perioada programului sau de reabilitare a strazilor Bucurestiului nu a coincis cu intemperii serioase. Dar, "cum iarna nu-i ca vara", foaia s-a intors o data cu ninsorile abundente cazute la finele anului 2007, in urma carora Capitala s-a trezit complet paralizata taman la inceput de An Nou.
Nu este defel greu a-i aduce lui Videanu critici usturatoare pentru a fi permis ridicarea unor cladiri profund inestetice care denatureaza acum parti istorice, pline de caracter, ale orasului. Dar functia sa ramane una ingrata atat timp cat sansele pentru o imbunatatire sesizabila a calitatii cotidianului bucurestean sunt practic nule. Videanu a dat de inteles ca un mandat de edil-sef al Capitalei i-a fost indeajuns. Va fi ajuns la concluzia, poate, ca pasul catre primarie nu a fost neaparat cel mai inspirat pentru cariera sa, dat fiind ca in conditiile actualei cresteri economice si-ar fi sporit, probabil, averea in mult mai mare masura daca si-ar fi putut vedea exclusiv de afaceri. Stilul sau temperat, consensual difera de cel al presedintelui ca cerul de pamant. De altfel, relatiile dintre cei doi nu par a mai fi cele trainice de odinioara – precum ceilalti lideri pragmatici ai PD, nici Videanu nu-si va fi imaginat ca primul mandat prezidential al lui Basescu va sta preponderent sub semnul unei acerbe lupte politice care impinge, ineluctabil, partidul intr-o directie necunoscuta.
Are sau nu PD-L motive de ingrijora