20 mai 1990, ziua votului liber şi independent, se nimeri, din nenorocire pentru Sile Cârstocea, exact în ziua când îl înmormânta pe Moşu Vasile. Moşu murise la 95 de ani. Spre uşurarea tuturor celor din casă, deoarece ai lui Cârstocea începură să fie priviţi cu ură. În urmă cu 18 ani - Istorisire în două părţi despre alegerile din 1990
20 mai 1990, ziua votului liber şi independent, se nimeri, din nenorocire pentru Sile Cârstocea, exact în ziua când îl înmormânta pe Moşu Vasile. Moşu murise la 95 de ani. Spre uşurarea tuturor celor din casă, deoarece ai lui Cârstocea începură să fie priviţi cu ură. Rând pe rând, se petreceau din lumea asta oameni tineri şi mai puţin tineri: de 30, de 40, de 50 de ani, dar şi de 18 ani. Cum fusese cazul Lenuţei Boboc, din Vintileasa Deal, care murise într-un chip ce zguduise satul. Mama Lenuţei, o habotnică de talie naţională, îi vârâse în cap că va ajunge direct în cazanul cu smoală din Iad dacă-şi va pierde fecioria înainte de noaptea nunţii. Indignarea cu care-şi apăra fecioria într-o vreme când seară de seară, la televizor, se dădeau filme cu tăvăleli de minute în şir şi cu muieri care cădeau pe spate după o ceaşcă de cafea, o ţinea pe Lenuţa departe de posibilii pretendenţi. Maică-sa îi atrăsese atenţia că toţi flăcăii sunt nu numai ticăloşi, dar şi vicleni.
– Să nu crezi că-ţi spun aşa, de-a dreptul, hai să ne…, zicea maică-sa, punând puncte puncte în locul verbului ruşinos, toţi încep cu luatul de mână, după care te prindde mijloc, după care te sărută, după care te trântesc pe podele sau în fân sau pe iarbă
şi-ţi ridică fusta. Multe fete cad în păcat, continua mama să-i zică Lenuţei, pe care o treceau fiori de spaimă ascultând-o, deoarece nu se opun chiar de la început, de la luatul de mână, ci în final, când hăndrălăul e peste ele, cu mădularul scos. Când e, aşadar, prea târziu.
A
