Timp de zece ani, Pasărea Colibri a făcut furori oriunde şi-a deschis aripile, având un succes formidabil.

Pentru mulţi a fost surprinzător că primul album a “venit” abia în 1995, dar până atunci Pasărea a dat sute de concerte! Intitulat “În căutarea cuibului pierdut”, el a fost urmat în 1997 de “Ciripituri”, albume în care fiecare dintre membrii trupei contribuie cu câteva dintre cele mai mari succese. Ambele sunt de fapt înregistrări din spectacole live, Pasărea Colibri rămânând în amintirea publicului ca o trupă care a oferit în primul rând concerte memorabile. Cele două albume s-au vândut în sute de mii de exemplare atât în varianta originală, cât şi în cea pirat, fiind foarte greu de estimat numărul exact al discurilor comercializate. În acea perioadă, industria muzicală din România era încă la început, iar pirateria era înfloritoare.

GAŞCå. Mircea îşi aminteşte cum “Pasărea Colibri a fost o gaşcă senzaţională, şi nu cred că va mai exista ceva asemănător! A fost o îmbinare fericită între muzică, poezie şi patru muzicieni deosebiţi. La început nu eram propriu-zis o trupă, ne întâlneam doar pe scenă, şi fiecare ştia ce are de făcut. Nu existau repetiţii, totul era foarte spontan... şi aşa a mers câţiva ani. Pittiş spunea că la Colibri repetiţiile strică atmosfera, la noi totul se năştea pe loc. De altfel, primele două albume au fost înregistrări din concerte, şi abia după ce au «spart» ne-am dat seama că de fapt suntem o trupă şi am tratat lucrurile ca atare. Ne-am trezit deodată puşi în faţa unor săli arhipline şi nişte vânzări incredibile de albume. Era însă o perioadă ciudată în muzica românească, în care nu erau încă legea drepturilor de autor şi nici moda discurilor de aur. Am vândut cu Colibri câteva sute de mii de exemplare, nu vom şti niciodată câte, pentru că pirateria depăşea cu mult vânzările oficiale”.

SU