Leii neimblinziti ai Camerunului, vulturii nigerieni, elefantii din Cote d’Ivoire si faraonii Egiptului se intorc, pentru a-si disputa incepind de suminica Cupa Africii pe Natiuni la fotbal. O competitie care imprumuta fidel din pitorescul poreclelor: Africa promite in continuare un fotbal spectaculos, spumos, dar in acelasi timp usor indisciplinat. Anul acesta, competitia se desfasoara in Ghana, prima tara africana care a rupt barierele si a reusit o performanta majora in afara continentului – Stelele negre au cistigat titlul olimpic in 1992.
Dupa acea performanta, Africa a devenit o tinta preferata pentru fotbalul din Europa – cu apucaturi colonialiste, echipele bogate au defrisat complet pepiniera de talente de pe continentul negru - fotbalistii africani erau extrem de promitatori pentru raportul calitate-pret: costau neinchipuit de putin, pentru abilitatile tehnice si capacitatea de effort.
De citiva ani, lucrurile s-au mai reglat – transformindu-se in industrie, fotbalul european a inteles ca este de preferat sa investeasca mai intii, astfel ca marile grupari au infiintat academii de fotbal chiar in Africa. Explicatia a fost oferita cindva de fostul international francez Marcel Dessailly – africanii au mari probleme de adaptare, de aceea este bine sa fie pregatiti in propriul mediu, abia apoi transplantati in Europa.
Din toate aceste motive, Cupa Africii pe Natiuni a incetat sa fie cel mai ieftin tirg de jucatori din lume: astazi, o simpla privire aruncata peste loturile participante demonstreaza ca turneul African reuneste jucatori din elita mondiala. Didier Drogba conduce atacul lui Cote d’Ivoire, Samuel Eto’o este liderul Camerunului, Mikael Essien este capitanul Ghanei, Kanoute este marcatorul din Mali, iar El Hadji Diouf conduce Senegalul. Si lista poate continua linistit – jucatori de mare clasa, si cu preturi care ii fa
