Argumentele „procedurale” utilizate de Theodor Melescanu si de echipa de subordonati ai ministrului interimar de la Justitie pentru a bloca declansarea procedurilor de urmarire penala ampotriva a opt fosti si actuali demnitari pot fi mai degraba ancadrate an registrul derizoriu al gainariilor politice. Prin ziare si pe la televiziuni vedem titluri de genul „duelul dosarelor” sau „ping- pong cu dosare antre Cotroceni si Ministerul Justitiei”. Dar asta e o descriere mai mult de cat superficiala a celor ce se antampla. De parca am asista la un meci de box pe care al comentam de pe margine. Cu reactii care merg de la indignarea oparita la ironia superioara. Consecintele sant ansa departe de a fi hazlii. Pentru ca an fond nu asistam an primul rand la un ping-pong cu dosare ci cu credibilitatea institutiilor statului. Prin joaca de-a deciziile, prin maniera de raportare la institutii dar si prin stilul de adresare de pe scena politica.

Lista cu cei responsabili e lunga. Pe ea se regasesc nume ca Theodor Melescanu sau ca Ludovic Orban care sambata, la o reuniunea a tineretului PNL, al compara pe Traian Basescu cu Sauron, personajul care antruchipeaza raul absolut an cunoscuta trilogie cinematografica Stapanul Inelului. Ca Bogdan Olteanu, Relu Fenechiu sau {erban Nicolae care alaturi de o antreaga pleiada de comentatori si realizatori de emisiuni adopta stilul nonsalant mistocaresc atunci cand vorbesc despre seful statului, de exemplu. Una e sa-l critici pe presedinte si alta sa vorbesti despre el an manirea an care o fac cei an cauza. in joc nu e respectul pentru Traian Basescu ca persoana, care e evident optional, ci acela pentru institutia prezidentiala.

Din acelasi motiv primul ministru are obligatia de a raspunde la telefoanele sefului statului oricat de mult l-ar displace personal. {i asta e valabil chiar si daca unii ar putea spune, poate cateod