Nu mai exista niciun dubiu vizavi de dorinta pe care o au oameni si din dreapta, si din stanga esichierului politic, de a vedea Agentia Nationala de Integritate nefunctionand de fapt si eficient. In momentul de fata, functioneaza de drept (desi termenul a functiona este inadecvat si fortat in acest context) si ineficient. A.N.I. este o agentie careia i s-a spus, in primavara anului trecut – cand a intrat in vigoare legea care ii confera dreptul de a functiona – sa se aseze la bloc-start si sa fie pe faza cand va auzi fluierul de start. Nu i s-a spus, insa, ca fluierul va fi la misto, ca de fapt nu avea cum sa plece de pe loc si sa mai faca si performanta atata vreme cat cineva avusese grija sa-i unga bine bloc-startul cu prenadez. Cine a fost omul cu pensula? Pe cine a reprezentat el? Sa ne intoarcem putin in urma. In urma cu cateva luni. Nu chiar pe vremea cand Monica Macovei, initiatorul acestei legi, facea pe Don Quijote, desi unii, in marlania lor, o fluierau, la scena deschisa a Parlamentului Romaniei, ca pe o Dulcineea de cartier...

In octombrie 2006, comisiile parlamen-tare desfiintau proiectul Legii privind infiintarea Agentiei Nationale de Integritate. S-au inghesuit sa ofere argumente pentru prevenirea intrarii in viata publica a acestei Hiroshime numite A.N.I. cand parlamentarii P.S.D. si P.R.M., cand cei din U.D.M.R. si P.C. Nu a contat ca tot acest circ le trada angoasa care-i bantuia la gandul ca va veni ziua in care averi acumulate in moduri care nu au nimic de-a face cu termeni gen moralitate si corectitudine, ar fi trebuit justificate. Asa ca, de teama puscariei sau a pierderii banilor iliciti, au uitat de doctrine si de scuipatii pe care si-i arunca public unii altora si si-au dat mana pentru stabilitatea si trainicia coalitiei romanesti pro-coruptie. Apoi, se toastase cu o cupa de Dom Perignon, pentru succes si pentru stergerea din memor