Au trecut 18 ani si mai bine de la semnarea actului oficial de deces al comunismului. Comunism care a continuat, insa, mort-viu, sa ne otraveasca vietile si sa ne distorsioneze adevarurile, pentru ca a fost "boala grea, saracia omului" – inclusiv saracie morala.
La multe luni dupa ce, in sfarsit, comunismul ca doctrina de stat a fost condamnat in Parlament de insusi seful statului (nici nu mai conteaza de ce a facut-o, important era sa se faca odata), sutele de mii de romani cu cazierele manjite de condamnari –
unele, nu putine, la moarte –, bazate pe "justitia" luptei de clasa, raman, in acte, criminali. Uneori, chiar cu repercusiuni practice, de tipul "dvs. nu puteti primi credit de la banca noastra".
Sentintele politice au fost casate, sterse din caziere in toate celelalte foste tari ale lagarului de exterminare fizica, psihica si morala in care s-au constituit regimurile comuniste. Asta s-a intamplat cu mult inainte de a se fi scurs aproape doua decenii de la ridicarea Cortinei de Fier si destramarea ordinii comuniste. In Rusia, reformatorul comunist Gorbaciov a hotarat ca fiecarui condamnat politic (si acolo au fost multe milioane!) sa i se stearga pata juridica de pe biografie si fiecare proaspat inocentat a primit o scrisoare in care statul isi cerea iertare pentru suferintele cauzate.
In Ungaria, casarea sentintelor a fost inceputa tot de comunistii reformatori, in 1989, fiind desavarsita de guvernarea de dreapta, anticomunista, care i-a urmat. In Cehia, in Polonia etc., statul si-a recunoscut vinovatia, crimele si a casat sentintele bazate pe considerente nu juridice, ci politice sau pseudojuridice, cazul incadrarii la delicte de drept comun, dupa ce mai-marii comunisti s-au gandit ca "da mai bine" in Occidentul de care aveau nevoie pentru comert, investitii de (mai inalta) tehnologie si pentru a-i fura mai usor secretele tehnologice. @N_