Americanii au negat implicarea Securităţii române în crimele de la Europa Liberă, susţine Ioana Măgură Bernard, fost redactor al postului şi soţia unuia dintre cei mai iubiţi directori ai REL, Noel Bernard (ambii în imagine). Care au fost motivele? În primul rând, pentru că le era teamă că personalul Secţiei române va intra în panică. În al doilea rând, pentru că ar fi trebuit să plătească daune familiilor victimelor.

Faţa neştiută a Europei Libere În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Ioana Măgură Bernard vorbeşte despre faţa nevăzută a Europei Libere, despre acţiunile Securităţii, despre morţile suspecte de la München şi despre bucătăria internă a postului în perioada comunistă, date şi evenimente necunoscute nici până azi ascultătorilor din România.

Jurnalul Naţional: În vara anului trecut, fostul director al Secţiei române a Europei Libere, Nestor Rateş, a dat publicităţii planul de măsuri al Securităţii, din 18 august 1980, din dosarul lui Noel Bernard – nume conspirativ Şacalul. Se vorbea acolo de acţiuni de compromitere a lui Noel şi a Ioanei Măgură Bernard. Cât a reuşit această acţiune diversionistă a Securităţii?Ioana Măgură Bernard: În ce-l priveşte pe Noel, acţiunea era prea absurdă pentru a avea vreo şansă de succes. Ideea că Noel ar fi agent KGB, pe care vroia s-o lanseze Securitatea, s-ar fi lovit de la bun început de o respingere categorică, atât din partea autorităţilor germane, cât şi a celor americane. De altfel, n-am auzit niciodată un astfel de zvon.

Cum s-au petrecut lucrurile în cazul dvs.? În ce mă priveşte, s-au facut mai multe încercări de a fi prezentată ca agentă a Securităţii. Prima datează de pe la mijlocul anilor ’70, când directorul de atunci al Europei Libere, Bill Buell, a primit o scrisoare anonimă în care se spunea că am fost infiltrată la Radio cu misiunea de