Totul a pornit de la secvente aparent disparate, Fukuyama imi explica cum si-ar putea gasi Islamul un Luther, un tatar m-a luat de mana in Crimeea si m-a dus in ruinele unui cimitir musulman, unde niste zelosi crestini construiau cu bani de la Putin o biserica, am vrut sa cobor din tren la Beslan si am descoperit ca scarile trenului fusesera scoase ca sa previna acest lucru. Asa am inceput sa scriu la o carte numita Anii de Antrax. Nu e nici un secret ca atat timp cat am scris regulat la ea secventele au aparut in revista "22". Bagasem pur si simplu de seama ca alunecam nepermis de usor printre teme si oameni esentiali, purtand conversatii la cafea despre amenintari mai mari ca noi si toate cartile pe care le-am putea scrie vreodata – sau poate ca nu. Intre timp, ma imprietenisem cu o femeie musulmana, un fel de eroina in tara ei, ca oamenii cu care am de-a face de la o vreme in viata mea internationala sunt fie eroi, fie faimosi, fara sa existe deloc o suprapunere justa intre aceste doua categorii, si abia cand am vrut sa cumpar baiatului ei de 12 ani primul Tolkien, de frica sa nu inceapa engleza cu Harry Potter si sa fie pe vecie corupt de lumea celor cu vocabular minim, am fost frapata de faptul ca tot ce e bun si nobil, si durabil la Tolkien vine din Vest. La sfarsitului volumului trei din Regele Inelelor, cand se desfasoara toate flamurile si au loc toate bataliile auzi numai Lords of the West! Pe urma am citit ca Tolkien a scris cartea mai ales in anii grei de razboi, cand Anglia era sub asediu si a vrut sa-si imbarbateze fiul, dar oricum am renuntat sa o iau lui Nassim, am luat in schimb o editie din acelea in colectii populare, pe care le presupui perfect cenzurate pentru orice cititor, din O mie si una de nopti, dar citind selectia Wordsworth am descoperit cu stupoare ca in sase din opt povesti era la mijloc un adulter, iar in patru se savarsea cu mame