Situatia in care se afla APD imi aminteste de un banc, in care doi mari casanova ajunsi la varsta senectutii se lauda cu cuceririle lor amoroase din tinerete: “Mai stii cand eram noi tineri si mergeam cu fetele la Cinema… si le invitam apoi la o prajitura… si la o plimbare.”, “Daaa… si parca le mai faceam inca ceva, da’ nu-mi mai amintesc ce…” APD are meritul incontestabil de a fi fost, cu ani in urma, cea mai viguroasa si coerenta organizatie a societatii civile in sustinerea reformarii sistemului de vot. Însa, pe masura ce anii au trecut, desi au ramas la fel de atasati de imaginea lor de reformisti in domeniul electoral, conducerea Asociatiei pare efectiv sa fi uitat ce anume inseamna termenul. Nu-si mai aminteste ce voia sa fie, in esenta ei, aceasta reforma. Imaginea e tot acolo, APD continua sa se zbata pentru ceva numit “reforma”, dar termenul a fost golit de continut.
Haide sa le servesc putina lecitina lor, si informatie pentru cititorii mei. Într-un prim episod al serialului “Cum trebuie schimbat sistemul de vot” Mih vorbea de doua motive principale pentru aceasta schimbarem doua realitati incontestabile ale sistemului parlamentar romanesc : cota scazuta de incredere a parlamentului, respectiv instabilitatea politica data de majoritatile fragile. Ambele generate de doua probleme ale sistemului de vot actual, pe care reforma electorala, ca sa-si merite numele, ar trebui sa le corecteze. Luandu-le pe rand intr-o ordine cronologica:
1. Instabilitatea politica data de majoritatile fragile din parlament. E o problema provocata de caracterul proportional al sistemului de vot pe liste (proportia de voturi luate de un partid in alegeri e egala cu cea de mandate parlamentare). Sistemul APD a pastrat inca de la bun inceput acelasi principiu al proportionalitatii, desi la nivel regional nu national. Initial mi-am spus ca e o concesie facuta parti
