„Intersectiile“ au revenit cu intirziere la acest inceput de an care se anunta plin de evenimente. Nu stiu cum se vad lucrurile de la Bucuresti, dar aceasta este impresia cuiva care traieste (pentru moment, cel putin) in Statele Unite si deci nu poate sa se sustraga presiunii mediatice impuse de o campanie (pre)electorala intrata deja intr-un ritm dracesc. In acelasi timp, nu pot sa nu arunc mereu priviri furtive in directia continentului de dincolo de Atlantic si mai cu seama inspre granitele sale de la rasarit si mai incolo, spre orizontul abia vizibil, dar foarte prezent, al Orientului Apropiat.

Intirzierea mea nu a fost pricinuita doar de inertia introdusa de sarbatori si de o scurta vacanta care s-a prelungit in plina iarna pe o insulita pierduta in celalalt colt al oceanului, sub palmieri si un soare tropical, departe de gerul Bobotezei si de frisoanele induse de reverberatiile ideilor aflate fie in dialog, fie de-a dreptul in plin Waterloo. Nu ca as fi putut sa ma despart de tot de idei si de prostul obicei de a dialoga cu mine insumi chiar si in acel paradis terestru care se cheama Key West; in caietul meu de note am descoperit ca anul trecut, in acelasi loc, pacatuiam citindu-l pe Sloterdijk. Anul acesta, am luat cu mine cartea lui Geoffrey Hartman, fost profesor de literatura engleza si comparata la Yale, Scars of the Spirit (Palgrave Macmillan, 2002), al carei subtitlu este The Struggle Against Inauthenticity. Ulterior, la singurul anticariat ramas pe insula pe care au trait ani de zile Hemingway si Tennessee Williams, am gasit autobiografia lui Georg Lukács – poate cel mai intelectual marxist care a scris si a publicat in interiorul sistemului –, aparuta la scurt timp dupa moartea sa, in 1971.

Cum se leaga intre ele titlul „Intersectiei“ si cele doua carti mentionate mai sus? Inainte de a pleca in vacanta, tocmai terminasem de c