Sincer sa fiu, eu unul nu ma asteptam de la Adrian Mutu la o astfel de declaratie. Nu ma asteptam sa-l aud pe internationalul roman - care pina acum nu tin minte sa fi spus vreodata ceva realmente notabil, memorabil in cel mai bun sens al cuvintului - declarind ca "parca orice premiu e un pas spre finalul carierei"! Cu o zi inainte de-a se face "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" (o mai spun o data: chiar si titlul multipremiatului film al lui Cristian Mungiu este absolut memorabil!) la numaratoarea inversa pina la Campionatul European de Fotbal din Austria&Elvetia, declansata de Gazeta sporturilor la inceputul anului, adica in 14.01.2008, aceeasi gazeta a avut in citeva pagini un "superreportaj" despre Italia fotbalistica. Ocazie cu care reporterii cotidianului bucurestean s-au intilnit la Florenta si cu Adrian Mutu. Si asta fix in ziua in care urma sa intre "in direct la «10 pentru Romania» de la Realitatea TV", eveniment comentat de fotbalistul de la Fiorentina dupa cum urmeaza: "M-au anuntat ca am cistigat un premiu important. Maica-mea e topita dupa chestiile astea, a strins toate trofeele. Si mie imi place sa ies invingator, dar parca orice premiu e un pas spre finalul carierei". Si nu stiu cum se face ca mi-am amintit automat de-o vorba de-acum clasicizata a fotbalistului german Jürgen Wegmann, care a "analizat" prestatia echipei sale (cred ca-i vorba de Borussia Dortmund, pe cind se lupta impotriva retrogradarii): "Mai intii n-am avut noroc, apoi a mai venit si ghinionul!". Desigur, de cind fotbalul este servit cu asupra de masura mai intii in direct la televiziune, apoi feliat, cu obisnuitele mici intervievari dupa meciurile televizate, comentarii si analize, productia de vorbe memorabile a crescut pe masura. Doar ca vorbele livrate de fotbalisti ori de antrenori, manageri etc. sint arareori profunde, cel mai adesea reprezinta banalitati si clisee, iar uneori av