O gramada de sindicalisti si politruci nemti s-au suparat pe Nokia, pentru ca face ceea ce fiecare intreprinzator trebuie sa faca: vrea sa produca mai ieftin. Nu ar trebui sa avem complexe în aceasta disputa. M-am plictisit de genul acesta de galagios sigur pe el, dar abia alfabetizat în materie de economie.
Saracul David Ricardo a murit în 1823 si de atunci s-ar fi spus ca lumea a invatat cate ceva din teoria avantajului comparativ elaborata de el. Potrivit lui Ricardo, fiecare tara trebuie sa produca ce poate face mai ieftin si mai bun, nu sa producem toti de toate. Astfel, toata lumea castiga pana la urma. Logica e simpla.
Daca m-as apuca eu sa joc fotbal, probabil as reusi sa termin o repriza, dar as atinge mingea doar daca s-ar lovi ea de mine. Daca s-ar apuca Mutu sa scrie articole de opinie, probabil ca ar reusi sa puna aîteva fraze cap la cap, dar ar fi pacat de limba romana.
De ce sa nu ramanem fiecare la ce face mai bine? Cam asa este si cu tarile. Daca romanii pot produce telefoane mobile mai ieftine, atunci nemtii ar trebui sa renunte la a mai face telefoane si trebuie sa se concentreze pe altceva. In definitiv, Germania este cel mai mare exportator al Europei, deci se presupune ca are ce sa produca.
De pilda, am aflat ca fabrica din Cluj se construieste cu materiale de constructie aduse din Germania. De ce aducem materiale din Germania? Daca aplicam o logica simplista, Romania ar trebui sa produca mai ieftin si materiale de constructie. Ei bine, se pare ca nu este tocmai asa, din moment ce le luam de acolo. Nu ma pricep la industria respectiva, dar incerc sa aplic niste intuitii economice de baza. Probabil ca in aceasta ramura costurile cu forta de munca sunt mai putin importante.
Una este sa ai nevoie de sute de muncitori care sa lipeasca butoane la telefoane si alta e sa faci blocuri de prefab
