Multe fapte reale sunt povestite în pasionanta carte a lui Victor Sheymov, “Turnul secretelor”. Cine le relatează? Un fost ofiţer de contrainformaţii sovietic. “Turnul secretelor” este istoria unui om care a înţeles la timp în ce sistem ticălos lucrează şi a ales să-i divulge tainele americanilor, reuşind să evadeze din sufocanta temniţă sovietică.
Doi kaghebişti efectuează un control de rutină într-o clădire. La un moment dat, ei găsesc o scobitură în parchetul uneia dintre încăperi. Convinşi fiind că bila descoperită acolo e un dispozitiv de ascultare, se apucă s-o demonteze. Deodată, se aude un zgomot deoarece uriaşul candelabru înşurubat în bilă se prăbuşeşte pe podeaua sălii de dans de dedesubt.
Un banc? Nu. Un fapt real. De altfel, multe fapte reale sunt povestite în pasionanta carte a lui Victor Sheymov, “Turnul secretelor”. Cele mai multe nu sunt deloc amuzante ca episodul pe care l-am povestit. Dimpotrivă, ele sunt înfricoşătoare şi dovedesc ce organism sinistru a fost KGB-ul, care şi-a făcut un titlu de glorie din suspectarea şi terorizarea tuturor. Cine le relatează? Un fost ofiţer de contrainformaţii sovietic. “Turnul secretelor” este istoria unui om care a înţeles la timp în ce sistem ticălos lucrează şi a ales să-i divulge tainele americanilor, reuşind să evadeze din sufocanta temniţă sovietică.
SPECTACOL. Am citit cărţi de spionaj mai elaborate decât aceasta, datorate unor scriitori care au cunoscut tot din interior mecanismul de funcţionare a serviciilor secrete – Graham Greene, John LeCarre. Dar, de această dată, nu mai avem de-a face cu o carte de ficţiune. Cititorul nu mai e încântat de talentul scriitoricesc şi nu mai e cucerit de spectacolul unei imaginaţii debordante. Pur şi simplu, Sheymov se spovedeşte pentru a se elibera de răul pe care l-a acumulat în el însuşi, acceptând să intre în tinereţe în
