În ochii pictorilor, farmecul aşezării de la ţărmul mării pare să fi rămas neatins de trecerea timpului. Balcicul este şi astăzi, ca şi în perioada interbelică, un loc cu o încărcătură aparte pentru oamenii care lucrează cu penelul.
În ochii pictorilor, farmecul aşezării de la ţărmul mării pare să fi rămas neatins de trecerea timpului. Balcicul este şi astăzi, ca şi în perioada interbelică, un loc cu o încărcătură aparte pentru oamenii care lucrează cu penelul.
Balcicul şi-a început destinul pictural într-o ipostază solară, prin pânzele pictorilor interbelici. Se poate spune că farmecul nocturn al micii aşezări îşi aştepta cu răbdare maestrul care să-l ipostazieze. Şi acest lucru s-a întâmplat prin întâlnirea dintre loc şi sensibilitatea pasionată de mistere a pictoriţei Marilena Murariu. “Paradoxal, pentru mine Balcicu e un loc care nu există. El trăieşte în inima mea, deşi există şi undeva pe hartă. Mi-am propus încă de la început un dialog între nocturn şi diurn, dialog presărat cu acea parte misterioasă a Balcicului. Pentru că Balcicul este vechiul Dionisopolis, mi-am propus cumva să plec de la misterele dionisiace şi să ajung până în Balcicul de astăzi.”
Cromatica tablourilor, dominată de nuanţe de verde ce merg până la fosforescenţă şi de o paletă largă de tonuri de violet, luna, cerul de o profunzime indigo, pisicile ca animale ale nopţii alimentează atmosfera onirică. Noaptea nu este una reală, aşa cum nici Balcicul Marilenei Murariu nu este unul real. Este o noapte visată populată de câteva repere (casele, moscheea, copacii, vasele masive de lut, falezele înalte, plopii) pe care visul artistic le are în comun cu realitatea. Gama de nuanţe care compun o incandescenţă subtilă este una definitorie pentru artistă. “Este o gamă care mă defineşte pe mine. Şi în care mă mişc cu multă uşurinţă, în care mă simt mult mai bi