Strigatele de revolta despre Basescu "dictatorul" au cam disparut in ultima vreme – de unde se poate deduce ca asertiunea s-a demonetizat. Nici nu e de mirare: devenise de nesustinut in conditiile in care principalii presupusi persecutati s-au dovedit a fi Ludovic Orban, Tudor Chiuariu, Bogdan Olteanu etc. Iar domniile lor nu se aratasera catusi de putin timorate nici atunci cand rosteau tirade denigratoare la adresa unor ambasadori occidentali, nici cand intimidau politisti pentru a-i reduce la tacere si nici cand amenintau acei procurori determinati a reaminti influentilor de ieri si de azi ca mai exista, totusi, o domnie a legii.
La moda este, mai nou, un alt adagiu: "Basescu dementul’ si-a facut, rapid, intrarea in tematica unor talk-show-uri dominate de spirite cerebrale precum Valentin Stan sau, mai nou, George Pruteanu. Zilele trecute, Adrian Nastase a facut si el dovada imensei sale anxietati avute in aceasta chestiune, intreband pe blogul sau: «Romania a avut conducatori nebuni. Mai este posibil un astfel de lucru?»".
S-ar zice ca este doar o chestiune de timp pana cand somitati internationale din domeniul psihiatriei vor fi chemate, de urgenta, la Bucuresti pentru a examina daca vreun tic nervos al presedintelui sau unele zvonuri despre o eventuala noua habitudine basesciana de a se conversa indelung cu un papagal proaspat achizitionat constituie motive suficiente pentru a-l suspenda din functie.
Meritul incontestabil al lui Basescu rezida in demascarea unei intregi retele de politicieni – aparent rezonabili, dar, de fapt, preocupati de o unica finalitate: cea a anihilarii oricarei schimbari. Latratorii din PNL, PSD si restul avanposturilor – mai mici sau mai mari – ale privilegiatilor devin din ce in ce mai agresivi deoarece presedintele refuza sa abandoneze ideea valabilitatii unanime, fara exceptii, a legilor in vigoare. Doreste, cu alte