Catedrala Mare ortodoxa din Targu-Mures este o opera de referinta in istoria culturii nationale. De decorarea monumentalei lucrari muresene de arta eclezistica se leaga si numele unui artist uitat, Nicolae Stoica, de la a carui trecere in nefiinta se implinesc 20 de ani. Din cand in cand, cei care trec pragul lacasului de cult, bucurandu-si sufletul si privirea pe care o inalta spre Dumnezeu, ar trebui sa-si aminteasca in rugaciunile lor si de acest artist uitat care a lasat in urma sa o adevarata capodopera. Insa Catedrala Mare ortodoxa are si o alta poveste… foarte putin cunoscuta.
O copilarie marcata de privatiuni intr-o familie cu 9 copii din Braila a fost mediul in care, in 1903, s-a nascut, crescut si format Nicolae Stoica, unul dintre cei mai mari restauratori de pictura bisericeasca din Romania, dar in acelasi timp si un adevarat creator si formator de scoala caruia – multi dintre restauratorii care au avut sansa sa-i fie ucenici – ii datoreaza in buna masura faima si reputatia de care ei se bucura azi.
Remarcat si sustinut
de Iorga
Cu mari greutati de ordin financiar, Nicolae Stoica a reusit sa absolve in 1925 Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Prima participare la o expozitie de grup, a avut-o in acelasi an – la expozitia cu tema "Tinerimea artistica" – cu un portret de copil intrucat la vremea respectiva era atras in aceeasi masura de pictura de sevalet, dar si de cea ecleziastica. Prima pictura cu tema religioasa a realizat-o insa in 1926, in fresca, in interiorul bisericii Ciocile Braila. Este practic momentul in care opteaza aproape definitiv pentru pictura cu tematica ecleziastica, desi, in timp, va mai picta inca multe lucrari de sevalet. Pana in 1932, restaureaza mai multe biserici facandu-se remarcat pentru acuratetea, precizia si rigoarea stilului sau. In 1930, 1932 si 1933 participa cu cateva lucrari in ulei la S
