- Cultural - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2008 Raft
EMAIL & EMAIL
Am plans de atatea ori moartea genului epistolar. Aparitia emailul a schimbat radical sensurile comunicarii. Si in bine si in rau. Dar nimeni nu mai poate aduce inapoi parfumul scrisorilor de altadata. Emailul a creat alte mecanisme de comunicare. Mai rapide, mai eficiente. Mai ieftine. Incomparabile costurile clasicei scrisori cu costurile emailului! Ce sa mai zic de economia de timp? De numarul de scrisori care pot fi trimise! Numai in casuta mea postala am intr-un an peste doua mii de epistole. Mai elaborate, mai fugitive, cand cum. In momentul in care "greutatea" lor a depasit limita admisa, 1 GB, m-am decis sa le sterg. Cat am ezitat sa renunt la acele "epistole" reiese si din faptul ca s-au adunat atat de multe incat nu le mai suporta "cutia". Si-atunci m-am hotarat sa recuperez ce mai putea fi recuperat, pentru ca vreo cateva sute de epistole le-am mai sters din cand in cand, considerandu-le neimportante. Acum regret gestul. Ar fi trebuit sa le salvez, sa fac un fisier. Macar de amorul artei email. Da, "arta email". O noua arta, un nou gen, mai mult sau mai putin literar. Din maldarul de scrisori email, am pus deoparte, deocamdata, pe cele cu o tanara profesoara, un viitor critic, eseist, istoric literar, Mioara Kozak. (Mioara KOZAK, NICOLAE BACIUT, "Email & email", Editura Nico, 2008). Oricum, un bun dascal. Mioara Kozak dubleaza insa conditia dascalului, simtindu-se in largul ei si in conditia "scriitorului". Sigur, operatiunea "recuperarea" nu a fost simpla, multe raspunsuri nu se mai intalnesc, par scrisori fara raspuns. Ele, raspunsurile, exista, dar unora le-a luat locul comunicarea telefonica sau chiar "viu-graiul". Nu e o carte "premeditata". Epistolele au avut curgerea lor fireasca, de viata, cu problemele de fiecare zi ale unor "corespondenti" preocupati de literatura, de so