Guvernul din penumbră al dlui Geoană pierde cu 3-0 meciul cu realitatea, dar asta n-o să-i tulbure nicio clipă somnul.

Stăm să pice de la Bruxelles raportul Comisiei Europene care va judeca aspru ce s-a petrecut în ultima vreme în politica şi justiţia română. În special faptul că prima a continuat să pună piedici celeilalte, chiar mai aprig decât înainte, disperarea ajungând la maxim pe măsură ce se conturează tot mai clar că demnitarii vor ajunge să lupte cu DNA şi pe fond, nu doar pe proceduri, ca până acum. Nu mai contează nimic, nici criza de imagine a clasei politice, nici faptul că ultimul sătean cu patru clase vede ce se întâmplă: dacă trebuie, parlamentul va schimba legea (a câta oară) ca să blocheze audierea unor miniştri-parlamentari.

Acesta este, după părerea mea, subiectul nostru numărul unu în momentul de faţă, ca o boală cronică ce a intrat în fază severă în 2007. Nu trebuie să fii mare expert european ca să pui asta într-un raport de ţară. Mai nou ne-a lovit şi un început de criză economică, parţial determinată extern, parţial autoindusă prin măsurile luate în a doua jumătate a anului trecut şi în bugetul pe 2008. Ar fi fost deci de aşteptat un pic de responsabilitate politică a puterii şi opoziţiei (ambele opoziţii, vreau să spun, şi aia reală, şi aia mimată).

În loc de asta, senzaţia este că trăim în plin suprarealism, cu un premier care zice că totul e ok, preocupat doar să nu suprapună alegerile cu campionatul de fotbal şi Olimpiada din China. Ce zice n-ar fi o mare problemă, asta e regula când eşti în funcţie, să linişteşti lumea. Dar că promite în acelaşi timp noi măriri de lefuri, pe lângă cele date anul trecut care au aprins inflaţia, asta e o problemă. Ca să nu se lase mai prejos, social-democratul Geoană vrea să fie tot ce a fost şi anul trecut, şi chiar mai mult.

Într-un moment când BNR îşi