Cu cateva minute inainte de sfarsitul anului 2007, autoritatile de la Chisinau au surprins printr-un gest fara precedent: expulzarea unor preoti romani, apartinand de Mitropolia Basarabiei, parte a Patriarhiei Romane, pe motivul lipsei unor acte care sa dovedeasca sederea legala pe teritoriul Republicii Moldova. Patriarhia Romana a reactionat nu printr-un comunicat de presa, ci prin vocea purtatorului de cuvant, care a oferit agentiilor de presa o declaratie, rectificata la interval de cateva ore. Peste cateva zile, MAE roman a reactionat printr-un comunicat extrem de laconic, in care afirma ca este dreptul fiecarei tari sa actioneze cum crede de cuviinta, dar ca asemenea gesturi in perioada sarbatorilor sunt neobisnuite. Cu alte cuvinte, cei indreptatiti sa reactioneze au fost oarecum prinsi pe picior gresit, nu au avut toate datele de pe teren, nu se asteptau la un asemenea gest. Sesizand relativa deruta de la Bucuresti, presedintele Voronin a continuat politica de expulzari cu alti preoti, comunitatea locala din Cahul a protestat, presa romaneasca a inceput sa acorde atentie evenimentelor. In prezent, ritmul expulzarilor si al amenintarilor cu expulzarea pare a fi incetinit - probabil datorita aplicarii de catre autoritatile de la Chisinau a bine cunoscutei tactici de "adormire a vigilentei dusmanului de clasa". Ce ratiune a impins regimul Voronin sa recurga la asemenea masuri? La prima vedere, expulzarea preotilor romani este catalogata drept o reactie la reactivarea de catre BOR a trei eparhii pe teritoriul Republicii Moldova, gest care a fost sanctionat de Patriarhia Rusa, la inceput printr-o pozitie cvasioficiala, apoi din ce in ce mai categoric, dupa condamnarea actiunii BOR de catre patriarhul Pavle al Bisericii Ortodoxe Sarbe (dovada a unor solidaritati interortodoxe de la care BOR a mai fost exclusa si cu care s-a mai confruntat in trecutul recent). Potriv