Emilian Marcu Mai lipsit de sens un cuvant decat acesta (adica unire), care i-a adunat la Iasi pe capii tarii, in 24 ianuarie, nu cred ca exista. Alai mare, sperante multe s-au legat de aceasta zi. Iasul, care mai mult gafaie decat respira, in doua zile pe an si mai ales in anii electorali, devine, nu-i asa, sau mai bine zis redevine cel mai important oras al tarii, capitala culturii romanesti etc. etc. Cu catel si purcel (cine mai are), cu baloane, esarfe, umbrele, pelerine (grozav de bune pentru bietul pescar amator), cu strategii dibuite din timp, cu promisiuni si revendicari dar si cu strigatori si huiduitori platiti (sunt suficiente dovezi in acest sens) au dat fuga in Piata Unirii din Iasi. Si cum la circ e ca la circ, distractia a fost asigurata pe bani multi. Fiecare din capii partidelor, ai tarii si ai guvernului s-au intrecut in denigrari, lucru inutil pentru ca toate acestea le stiam din manifestarile prezentate generos de televiziuni. Dintre localnicii, fara de partid dar si fara de speranta, putini, foarte putini.
Au preferat sa vada circul de dupa perdelele de fum si de promisiuni desarte. In afara celor veniti cu misiune speciala aici, cei pe post de gura-casca putini. Entuziasmul lor si mai putin. Trei hore ale unirii care ar fi incaput usor in Sala Sporturilor din Iasi si ar mai fi ramas si loc pentru o partida de popice (la acest sport suntem maestri) au vrut sa simbolizeze... nici mai mult, nici mai putin decat... unirea. Mos Ion Roata, de dupa gardurile, zdravene, de protectie, inghesuit din toate partile de garzile de corp (fireste ca nu ale lui) si de jandarmii zelosi, chiar prea zelosi, privea nedumerit intreaga desfasurare de forte. Poate ca pentru a vota cu cine trebuie, poate ca pentru o ordine «de dansii inventata», poate...
Entuziasmul politicienilor s-a facut pe data turture de gheata, desi afara erau 10 gra
