Cititorilor care s-ar deda la lectura intelectual-controversata a romanului Masurarea lumii, de Daniel Kehlmann (publicat de Editura Humanitas, in traducerea Corinei Bernic) nu le-ar strica sa stie cate ceva despre secolele al optsprezecelea si al nouasprezecelea in Germania! Intrucat, altfel, romanul este dificil de ingurgitat si digerat, fiind el o panorama, in trecere sau aprofundata, a impactului geniilor nemtesti Alexander si Wilhelm von Humboldt & Carl Friedrich Gauss – asupra mintilor omenesti! Pentru cine cunoaste fascinanta intalnire si plimbare vieneza dintre Freud si Jung, intalnirea la Berlin dintre naturalistul Alexander von Humboldt (fratele nu mai putin celebrului filozof Wilhelm von Humboldt) si matematicianul Gauss trebuie sa fi sunat inrudit si... avant la lettre! Acesta este motivul pentru care romanul Masurarea lumii se cuvine a fi priceput ca fiind alcatuit din doua bildungsromane.

Von Humboldt este un copil precoce, iluminat si invidiat fratricidal chiar de ruda sa mai mare. Dar este un geniu confuz, nelimpezit, polimorf, curios pana la fascinatie si hipnoza de detaliile stiintifice ale vietii. Un geniu care experimenteaza pe el insusi, atunci cand nu are incotro si ravneste sa fie autentic pana in maduva oaselor. El intreprinde o fabuloasa calatorie la Tropice, scotocind lumea pana in temelii, pentru a-i putea schita geneza si ramificatiile. Dar pana unde poti sa disciplinezi salbaticia Naturii? Cat este realitate si cat plasmuire? Cat de mult poate conta intalnirea in jungla cu un magistru-jaguar sau contactul cu un papagal care vorbeste limba disparuta a indienilor (masacrati de conquistadori)? Cat de revelatorii pot fi mumiile bastinasilor, si cat este efectul drogului curara (inclusiv ca nalucire autoindusa)? Calatoria exotica in jungla central si sud-americana este conceputa ca un adevarat dictionar al extravagantelor; incl