Epoca in care Rodica si Iacob Lazar au urmat Institutul de Arte Plastice din Bucuresti a fost, fara indoiala, evul intunecat al invatamantului romanesc. In 1948, agitarea "borcanului universitar" adusese la suprafata scursuri proletcultiste, veleitari de doua parale, oportunisti (din nefericire, unii de mare talent, vezi cazul Jules Perahim). Cei doi tineri artisti se simteau insa atrasi de "oile negre" ale Institutului - Ressu si Ciucurencu. Pentru aceste simpatii nepermise, aveau sa plateasca. Redam, in cele ce urmeaza, un dialog viu intre cei doi soti-artisti. (Marcela Gheorghiu)
Dosare albe, dosare negre
- Cand am intrat in Institut, Dohatcu mi-a atras atentia: "Ressu, Ciucurencu, Medrea, Darascu, astia conteaza. Restul sunt o adunatura, din conjuncturi politice". Intr-adevar, pe vremea aceea, Institutul era plin de parveniti politic. Foarte puternic era pe atunci Perahim. Cand intra el in Institut, parca tremura si cladirea; toata lumea stia ca era in relatii foarte bune cu Gheorghiu-Dej si cu Chivu Stoica.
Pentru ca nu aveam bani ca sa-mi cumpar culori, desenam foarte mult. Dupa un an de pregatire generala, se facea o repartitie arbitrara, examinatorii fiind foarte superficiali. Daca desenai mult, trageau concluzia ca esti bun la grafica. M-au repartizat, asadar, la sectia grafica, si asa m-am trezit in clasa lui Perahim.
Perahim era un om foarte pregatit si inteligent, insa eu deja fusesem orientat de Dohatcu, asa incat nu-i acordam o prea mare atentie. Perahim a simtit si m-a propus pentru exmatriculare.
- Eu am fost exmatriculata fara drept de revenire. Pentru mine a fost o nenorocire. Intrasem la Institut, eram fericita... Profesorul ma pregatise foarte bine, asa incat la Iasi am intrat a doua. Primul intrase un ziarist care era mai versat decat mine. Atunci s-a desfiintat Institutul de Arte din Iasi si urma sa merg l