CĂRTĂRESCU: "Dacă privim neemoţional eşichierul politic românesc aşa cum arată el azi, observăm că toate partidele, cu excepţia unuia singur, respectă mai mult sau mai puţin regula jocului, pe care şi-au asumat-o de la-nceput."

Dacă privim neemoţional eşichierul politic românesc aşa cum arată el azi, observăm că toate partidele, cu excepţia unuia singur, respectă mai mult sau mai puţin regula jocului, pe care şi-au asumat-o de la-nceput. Ele sunt „la locul lor natural“, am putea zice, şi fac ce-au învăţat. PRM-ul e primul când vine vorba de sforăitoare tirade patriotice şi ultimul la condamnarea comunismului al cărui moştenitor direct este. Acest partid, cândva o ameninţare teribilă la adresa democraţiei şi a avansării noastre spre Europa, s-a chircit într-atât, încât curând îl vom avea doar în persoana cunoscutului tribun. Partea proastă cu el este că, fiind un partid mic şi slab reprezentat în parlament, dar plin de „personalităţi“ ca Mihai Unghianu, Eugen Mihăescu, Anca Petrescu sau Vadim Tudor însuşi, a infestat mai toate organismele culturale parlamentare, în care taie şi spânzură. Cum să ne mai mirăm că viziunea culturală, în politica noastră, are o coloratură pronunţat naţionalistă? De asemenea, destui membri PRM au fost sau sunt membri ai Parlamentului European, contribuind la impresia dezagreabilă pe care o lăsăm la Bruxelles. „Ia, eu fac ce fac de mult“, ar putea spune şi PSD. Adică îmi clarific doctrina la nesfârşit, pescuind totuşi permanent în ape tulburi, schimbând o mască cu alta, diluându-mi comunismul „cu faţă umană“ până la un socialism niciodată înfăptuit. La ultimele alegeri prezidenţiale, PSD a fost la un pas de a fi câştigat totul.

Acuzaţiile aduse lui Băsescu, că ar urmări o dictatură personală, sunt deocamdată simple procese de intenţie. O fi, îţi spui, dar rămâne de văzut. Pe când dictatura personală a lui Adrian Năsta