Sindromul premenstrual apare în perioada cuprinsă între ovulaţie şi prima zi de menstruaţie. Femeile pot prezenta tulburări afective, endocrine, metabolice şi vegetative, care dispar odată cu apariţia menstruaţiei. Sindromul premenstrual poate debuta la 20-30 de ani. Evoluţia lui este oscilantă, existând perioade de ameliorări sau agravări. În perioada de premenopauză, pacientele pot acuza înrăutăţirea simptomelor. Cauze Principala cauză a apariţiei sindromului premenstrual o constituie tulburările hormonale, nefiind cunoscuţi în totalitate factorii determinanţi. Predispoziţia genetică este aproape o regulă, majoritatea femeilor afectate având rude care prezintă aceeaşi simptomatologie. De asemenea, printre factorii care pot declanşa sau agrava simptomele sindromului premenstrual se numără bolile sistemului nervos central, bolile cardiovasculare, afecţiunile gastrointestinale, bolile infecţioase, complicaţiile la naştere, avorturile, dar şi stresurile emoţionale. SimptomeSimptomele cauzate de sindromul premenstrual sunt fizice, afective şi cognitive. Afecţiunile fizice sunt sensibilitatea şi umflarea sânilor (apar cu 5-7 zile înainte de prima zi a menstruaţiei), dureri abdominale, constipaţii, greaţă, vomă, poftă de mâncare exagerată, secreţii ale sânilor, prurit cutanat (mâncărimi), acnee, oboseală şi lipsă de energie, dureri de cap, dureri de spate (cu o zi înainte de apariţia ciclului menstrual), dureri musculare, scăderea libidoului, edeme ale extremităţilor şi pleoapelor. Simptomele afective sunt iritabilitate, furie, ostilitate, depresie, schimbări bruşte ale dispoziţiei, introvertire (închiderea în sine), certuri, discuţii în contradictoriu. Apar, de asemenea, simptome cognitive: scăderea atenţiei, confuzia, scăderea capacităţii de concentrare. Simptome similare sindromului premenstrual pot apărea şi în alte afecţiuni fizice precum migrena, sindromul d