In Romania, atletismul si tenisul produc performeri in special la nivelul juniorilor, care sfirsesc in anonimat, datorita lipsei de interes, suficientei si ignorantei Ce legatura poate exista intre tenis si atletism? Atletismul este taticul tuturor sporturilor, pentru ca nu poti face performanta in nici un domeniu fara o pregatire fizica solida. Atletismul are o arie de raspindire mai mare, tenisul insa exceleaza prin audienta, in calitatea sa de joc sportiv. La Jocurile Olimpice, atletismul este regele, tenisul, un simplu bufon, daca ne gindim la ceea ce inseamna un concurs (fie el si olimpic) la care premiile sint modice, in contrast cu ceea ce ofera marile turnee anuale. Daca fotbalul si-a rezolvat problema olimpica, limitind accesul doar la nivelul tinerelor sperante, tenisul doreste fara succes a fi cap de afis la Olimpiada, transformindu-se intr-un fel de circ, in care Roger si Rafael, Andy si Lleyton, Justine si Maria ori Venus si Serena fac act de prezenta, imbogatesc palmaresul unor neofiti si isi iau zborul spre destinatii mai productive. La atletism, sport destul de bine platit, fenomenul nu se intimpla; dimpotriva, apropierea Jocurilor Olimpice creeaza o emulatie formidabila pe pistele si sectoarele de concurs, pentru ca un titlu olimpic este cea mai buna recomandare pentru viitor. Un campion olimpic izvorit din neant are loc asigurat in banoasele mitinguri ce urmeaza pe o perioada de citiva ani buni, pentru ca Olimpiada este singurul eveniment in care acest sport de baza ajunge in centrul tuturor atentiilor. Probabil, intr-un viitor, Comitetul Olimpic International isi va da seama ca prezenta tenisului profesionist sub semnul celor cinci cercuri este inutila, ceea ce nu se va intimpla niciodata cu atletismul. Daca limitam acest slalom paralel la spatiul nostru autohton, comparatia devine mult mai interesanta. Tenisul romanesc si atletismul romanesc sint