Generaţia înfăptuitorilor şi a victimelor Holocaustului e pe cale de dispariţie. În anii ’60, mulţi s-au străduit să stingă discuţiile despre cum a fost posibil nazismul, dar ei au fost depăşiţi de cei care au încercat - cu răspunsuri diferite - să înţeleagă, analizînd combinaţia organizării cu brutalitatea, întinderea şi semnificaţia crimei. Tinerii de astăzi, vizitatori ai Memorialului Holocaustului din Berlin, sînt departe de realitatea faptelor de atunci, dar şi de cea a polemicilor postbelice, pe ei s-ar putea să-i obosească sau să-i lase indiferenţi insistenţa cu care li se arată faptele abominabile din istoria poporului lor: "Majoritatea ţărilor celebrează momentele bune din trecut. Neobosit, Germania le arată pe cele mai oribile" - scrie Nicholas Kulish în The New York Times.

Dar prezentul se interferează cu trecutul dincolo de zidurile muzeelor şi de aleile monumentelor: Udo Voight, fost inginer de avioane şi căpitan în armata germană, conducătorul Partidului Naţional Democratic din Germania (NPD), timp de un an membru în Consiliul municipal din Berlin, este în fruntea a aproximativ 7000 de extremişti de extremă-dreaptă. Partidul încearcă să-şi dea o faţă onorabilă, dar e greu de găsit linia de demarcaţie între organizaţia politică şi bandele de tineri raşi în cap care îi asaltează pe străzile întunecate pe străini, pe handicapaţi, pe stîngişti şi pe homosexuali. Liderii sînt într-o continuă polemică publică în legătură cu raportul dintre metodele şi obiectivele partidului, situaţia financiară e departe de a se potrivi cu marile idealuri, este criticată folosirea însemnelor organizaţiilor naziste. NPD se vrea un răspuns în forţă la problemele de azi ale ţării şi răspunsul nu poate ocoli trecutul Germaniei, care, spun ei, a fost poate îndreptăţită să lupte împotriva comunismului mondial. Nu e lipsit de semnificaţie că în landurile fostei Germanii