Zeci de ani de educaţie… proletară au făcut ca generaţiile care se îndreaptă astăzi către vârsta pensionării să nici nu ştie măcar care-i rostul unei sufragerii.
Zeci de ani de educaţie… proletară au făcut ca generaţiile care se îndreaptă astăzi către vârsta pensionării să nici nu ştie măcar care-i rostul unei sufragerii. Aproape în toate apartamentele de bloc în sufregerie dormeau unul sau mai mulţi membri ai familiei (de obicei copiii), iar într-un colţ era înghesuită o masă extensibilă desfăcută arareori (de obicei la ocazii festive) pentru a se pune pe ea bucatele.
Poporul mânca înghesuit la măsuţa din bucătărie, cu rândul, după programul, obiceiurile, vârsta sau… tupeul fiecăruia. Poate unora li se pare un lucru minor şi vor fi tentaţi să spună “ei, şi ce mare chestie?”. Eu zic că orice familie civilizată trebuie să aibă un loc de luat masa bine definit şi permanent funcţional. Să vedem de ce.
Fără grabă şi în bună dispoziţie
Sociologii şi psihologii recomandă ca, cel puţin o dată pe săptămână, de preferinţă duminica, familia să se reunească în jurul mesei de prânz în totalitate. Dacă programul zilnic al tuturor membrilor permite o astfel de reuniune mai des, cu atât mai bine. Masa de duminică (sau cea mai importantă masă a unei zile lucrătoare) trebuie să se desfăşoare în tihnă şi într-o atmosferă destinsă, cu bună dispoziţie.
Ce rost mai are urarea de “poftă bună” dacă numai după câteva minute îi bagi pe gât comeseanului un subiect iritant, neplăcut, dramatic? Problemele serioase se discută în altă atmosferă, de sobrietate şi responsabilitate. O importantă coordonată educaţională este înţelegerea (mai cu seamă de către adolescenţi şi tineri) a semnificaţiei acestei reuniuni ca pe o obligaţie liber asumată. Ei vor trebui să-şi modifice programul zilei dând prioritate mesei în familie.
Mobilier confortabil şi func