Înainte de a cumpăra mobilierul şi accesoriile ce vor fi instalate în camera copilului încercaţi să compuneţi un decor stimulativ.
Atitudinea dominantă şi persistentă a părintelui care mobilează şi decorează camera unui copil este una protectivă. Cea dintâi grijă pe care o avem este ca micuţului să nu i se poată întâmpla nimic rău, să eliminăm riscul oricărui accident, să ne asigurăm că integritatea lui fizică este în afara oricărui pericol. Foarte bine, la asta se gândesc şi producătorii de mobilier, fabricanţii de jucării, vânzătorii de prize, întrerupătoare, lămpi sau veioze. Cei mai mulţi dintre noi se opresc, din păcate, aici, considerând că aceasta este principala ori chiar singura lor datorie.
Un întreg univers. Designerii susţin că amenajarea camerei copilului îşi lasă amprenta asupra comportamentului şi dezvoltării ulterioare a micuţului. Şi asta deoarece obiectele, formele şi culorile care îl înconjoară de la cele mai mici vârste până la majorat vor constitui adevărate puncte de referinţă. Dacă un copil este obişnuit să trăiască într-un mediu ostil sau nepotrivit vârstei sale, acest lucru se va repercuta asupra tuturor activităţilor. Terapia formelor şi culorilor îşi va face efectul mai cu seamă asupra copiilor mai sensibili. Dar o cameră bine decorată va fi, înainte de orice, un important stimul al creativităţii şi spiritului inventiv specific vârstelor fragede.
Părerea lor contează. Dacă până la vârsta de 3 ani copilul nu-şi poate exprima opţiunile, peste această vârstă este bine ca el să fie implicat de către părinţi în alegerea mobilierului, selectarea şi dispunerea culorilor pe pereţi. El va trebui să spună ce-i place şi ce nu, să explice de ce a ales într-un anume fel şi nu altcumva. Veţi fi, cu siguranţă, surprinşi să aflaţi ce motivaţii logice sau surprinzătoare vi se vor servi. Dacă alegeţi voi pentru copiii
