Cuvântul criză e rostit de prea multe voci. Deşi România nu e în pragul vreunei crize: nici valutară, nici financiară şi nici nu ne ameninţă o criză economică generală. Astăzi voi argumenta de ce susţin că în 2008 nu vom fi loviţi de o criză economică.
Cuvântul criză e rostit de prea multe voci. Deşi România nu e în pragul vreunei crize: nici valutară, nici financiară şi nici nu ne ameninţă o criză economică generală. Astăzi voi argumenta de ce susţin că în 2008 nu vom fi loviţi de o criză economică. Referindu-mă desigur la o sumă de capitole, pe teme dintre cele mai diferite, vizând punctele cardinale. Evaluarea economică generală fiind, fără îndoială, o problemă-cheie. Pentru a avea o reprezentare clară a evenimentelor şi întâmplărilor din acest an, care să mă şi ferească de alunecări în subiectivism, voi porni de la renumitul careu magic al optimului economic. Patru dimensiuni dau, în orice tip de economie, imaginea cea mai semnificativă a performanţelor unei ţări. Sau a lipsei de performanţe. Un careu de aşi: 1) dinamica produsului intern brut; 2) echilibrul intern; 3) echilibrul extern; 4) ocuparea forţei de muncă. Fără îndoială că nu poate fi decât incitantă prefigurarea schiţei generale în care economia românească, în cursul acestui an, se va înfăţişa atât partenerilor europeni, cât şi nouă înşine. Desigur, privită prin cele patru mari lentile.
Dinamica PIB-ului este dimensiunea cea mai relevantă. Comunicatele statistice, referitoare la creşterile produsului intern brut, din 2000 până în 2007, au situat România la cote dintre cele mai ridicate din regiune. Aşadar, nu mai suntem doar deţinători ai “lanternei roşii”. Acest rezultat îl datorăm, cu deosebire, beneficiilor aduse de investiţiile private în industriile producătoare de bunuri de consum. E drept că, acum, în conjunctura specifică anului 2008, creşterea dă semne de oboseală. Da
