Dinamo a debutat furtunos pe piaţa transferurilor. Pu­teai crede că aducerea lui Torje în Ştefan cel Mare este doar semnalul avalanşei. Numai că aş­teptarea noastră a fost tratată cu răb­dări prăjite. Punctul pe Ei

Dinamo a debutat furtunos pe piaţa transferurilor. Pu­teai crede că aducerea lui Torje în Ştefan cel Mare este doar semnalul avalanşei. Numai că aş­teptarea noastră a fost tratată cu răb­dări prăjite. Capriciosul Mansour, luat la pachet cu Torje, a zis în­tre timp pas. Apoi, prin cantonamen­tul din Ci­pru au apărut doar nişte repetenţi la proba de joc şi un sârb pe care puş­căria l-a lăsat orfan de foştii proprietari. Ratko Butorovici, preşe­dintele Vojvodinei Novi Sad, şi Milan Cabrici, managerul sportiv al clubului, au fost ascunşi după ce s-a dovedit că au mi­tuit nişte arbitri. Aşa se face că di­na­moviştii caută şi acum, prin impresarul Florin Iacob, parteneri cu care să trateze transferul lui Nino Pekarici. Între timp, nepricopsiţii din umbra e­po­­leţilor s-au grăbit se degajeze locul. Radu Ştefan şi Claudiu Niculescu au fost livraţi către Lazio Roma, respectiv Duisburg, echipe la care românii sunt deja titulari în meciuri oficiale.

Ba­lanţa intrări-ieşiri punctează negativ capacitatea managerială a înfo­ia­ţilor din Groapă. Iar cel care pare a fi rătăcitul-şef se numeşte Bor­cea. Mă întreb însă dacă va avea şi capa­ci­tatea necesară să-şi revină. Întrebarea are tâlc deoarece, de la o vreme încoace, se­sizez la Borcea tentaţia de a se considera băiat ma­re, ato­ateş­tiutor, capabil să acţio­neze fără sprijinul celor care, de fapt, l-au inventat. Borcea a fost recomandat la ­Di­namo de două calităţi incontestabile. Are o bună orientare prima­ră şi este devotat necondiţionat clu­bului. Fotbalul este un joc. Pentru a-i pricepe cât mai bine tainele, Bor­cea s-a lipit de Cornel Dinu. Fotbalul este, în acelaşi timp, afacere. Bor­c