România figurează pe un loc de mijloc – 36 din 72 de ţări – într-un clasament al globalizării întocmit de companiile americane AT Kerney Inc. şi Carnegie Endowment for International Peace, care editează revista Foreign Policy.
România figurează pe un loc de mijloc – 36 din 72 de ţări – într-un clasament al globalizării întocmit de companiile americane AT Kerney Inc. şi Carnegie Endowment for International Peace, care editează revista Foreign Policy. Locul este dezamăgitor de prost, deoarece pentru cel care se gândeşte la globalizare înainte de toate ca deschidere a economiei unei ţări faţă de străinătate, un asemenea loc rămâne chiar inexplicabil, în măsura în care România s-a lăsat globalizată aproape complet, cedând capitalului străin controlul în întreaga axă majoră a economiei (producţia de petrol, distribuţiile de gaze şi electricitate, producţia de oţel şi ciment, telecomunicaţii, sistem bancar, asigurări). Păi, mai globalizată decât atât cât ar putea fi? Şi aşa nu se mai poate vorbi de economie românească (nimic important nemaiaparţinând capitalului autohton), ci doar de economia din România. Locul în ierarhia internaţională al României ar trebui măcar să fie, din acest punct de vedere, unul fruntaş, şi nu la mijlocul clasamentului!
În acelaşi timp însă, locul de mijloc este neaşteptat de bun, dacă ne gândim că România n-a globalizat aproape pe nimeni, nici la Vest, nici la Est, nici la Sud, nici la Nord. Din acest punct de vedere ar trebui evident ca România să figureze la coadă, şi nu la mijlocul clasamentului.
Asta este însă nefericirea “mediilor”. Şi România este un caz clasic: este complet globalizată de către alţii, în timp ce n-a gobalizat pe nimeni! “În medie” însă, se află pe undeva pe la mijloc! De aceea, locul de la mijloc al României în topul globalizării este unul cam caraghios, care fie nu spune nimic, f
