Rutina vizitelor oficiale ce se efectueaza intre tari aliate dupa instalarea unei noi conduceri nu trebuie sa ne faca sa minimalizam importanta parteneriatului strategic stabilit acum intre Romania si Franta. El va fi politic si economic, va contine o mai intensa cooperare universitara si stiintifica, precum si pozitii comune in materie de aparare si de securitate. Dar la orizontul apropiat nu se profileaza si noi contracte economice, ca dupa alte vizite ale lui Sarkozy in strainatate. Un fel de-a spune ca se evita "coruperea" acestui tratat intr-o tara experta in coruptie; impresia, vai!, dominanta pe care o da Romania. Dar la Elysée s-a subliniat cu insistenta faptul ca, dupa ce va prelua presedintia UE, in cea de-a doua parte a anului, Sarkozy va conta mult si pe voturile Romaniei, cu care Franta are relatii "de exceptie". Se intelege ca Romania va avea si mai multa nevoie de sprijinul Parisului in aceasta faza in care este tinuta sub observatia Comisiei Europene. Trimiterea facuta la legaturile istorice si culturale dintre cele doua natiuni isi are, de asemenea, importanta ei, dupa o perioada de expectativa. S-a spus ca intre cele doua tari exista convergente de fond, in domeniile energiei, in cel al politicii agricole comune sau in domeniul apararii. Sarkozy "atlantistul" crede ca se poate sprijini pe Basescu, cel cu "axa", pentru a impune treptat ideea ca e posibila o aparare europeana specifica, fara ca ea sa intre in rivalitate cu structurile NATO. Manevra a fost si ramane dificila, insa apropiata intrunire NATO de la Bucuresti ar putea sa-i dea mai mult continut, in functie si de evolutia situatiei in Serbia. Un punct pozitiv pentru Romania il constituie faptul ca este prezenta, chiar daca mai mult simbolic, pe principalele zone de conflict, unde comunitatea internationala incearca sa restabileasca ordinea sau sa introduca democratia. Isi asuma responsabilit