- Cultural - nr. 24 / 5 Februarie, 2008 Si ce durere poate fi mai mare pentru o femeie care e condamnata de barbat si de toti cei din jur, fara nici un temei? Cum sa te aperi si cui sa te plangi? Asadar, desi pe un spatiu restrans, personajele au contururi distincte, ele se desprind uneori din context, fixate fiind intr-o maniera in care clasicul convietuieste si chiar se suprapune cu modernul, prin prezenta naratoarei in text - context care le analizeaza la rece, desi face parte din familie. Se simt, pe plan analitic, influente ale prozei moderniste, zbaterile morale mai ales ale tatalui, care manifesta un sentiment de vinovatie dus pana la exorcism fata de moartea fiului sau, sunt prinse si urmarite de autoare cu acribia minutiei, a detaliului ce se vrea exhaustiv. De retinut sunt in fapt sentintele tatalui macinat de regrete, care ajunge la concluzia ca "… is multe feluri prin care poti sa iei viata cuiva, nu neaparat bagand cutitul in el (…) Sa distrugi simtirea cuiva si mai ales a unui copil… inseamna ca poti omori oricum, orice si pe oricine?" Sunt interogari care-l infricoseaza, mai ales ca acestea se disputa pe plan interior, intre el si un alter ego imaginar, care pare a fi un necrutator inchizitor, acuzatiile fiind nemiloase si definitive. "Cata cunostinta si luciditate, atata drama", ar fi conchis Camil Petrescu in fata zbaterilor de cosmar ale actantului. Dar spatiile acestui microroman mai sunt populate si cu alte personaje ce vin sa potenteze drama unei familii pentru care tragedia lui Ginel va ramane, pana in final, marea ei durere. Astfel, apare episodic si Sava, curtezana satului, singura dintre straine care-l plange sincer, cu adanca suferinta, incat chiar naratoarei ii incolteste gandul diabolic si regretabil in acelasi timp, daca nu si mortul o fi trecut prin patul ei. Acesta insa, intr-o zi, aflat intr-o stare de profunda deznadejde, ar fi recun